titular - explicat in DEX

titular (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TITULÁR, -Ă, titulari, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. cu caracter de permanență, pe baza unei numiri făcute după formele legale. ♦ (Persoană) care se bucură de un drept juridic. 2. (Persoană) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. – Din fr. titulaire.

titular (Dicționar de neologisme, 1986)
TITULÁR, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Cel) care îndeplinește permanent și exclusiv o funcție (pe baza unei numiri legale, a unei diplome academice). ♦ (Cel) care se bucură de un drept juridic. 2. (Fig.) (Cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. [Cf. fr. titulaire].

titular (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TITULÁR, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care îndeplinește permanent și excesiv o funcție etc. 2. (cel) care se bucură de un drept juridic. 3. (fig.) (cel) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice. (< fr. titulaire)

titular (Dicționaru limbii românești, 1939)
*titulár, -ă adj. și s. (fr. titulaire, d. lat. titulus, titlu). Care ocupă o funcțiune pe baza titluluĭ, examenuluĭ saŭ concursuluĭ: episcop titular, profesor titular la catedra de istorie.

titular (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
titulár adj. m., s. m., pl. titulári; adj. f., s. f. tituláră, pl. tituláre

titular (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
titular a. și m. care posedă titlul și dreptul unei demnități.

titular (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TITULÁR, -Ă, titulari, -e, adj., s. m. și f. 1. (Persoană) care ocupă un post, îndeplinește o funcție etc. în mod permanent, pe baza unei numiri legale. ♦ (Persoană) care se bucură de un drept juridic. 2. (Persoană) care apare ca erou principal, care dă titlul unei opere artistice, care interpretează rolul principal. — Din fr. titulaire.