titubant - explicat in DEX

titubant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TITUBÁNT, -Ă, titubanți, -te, adj. (Franțuzism) Bălăbănit², nesigur, tremurător. – Din fr. titubant.

titubant (Dicționar de neologisme, 1986)
TITUBÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; bălăbănit, tremurător, nesigur. [< fr. titubant].

titubant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TITUBÁNT, -Ă adj. cu mers nesigur, care se împleticește pe picioare; tremurător. (< fr. titubant)

titubant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
titubánt (livr.) adj. m., pl. titubánți; f. titubántă, pl. titubánte

titubant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TITUBÁNT, -Ă, titubanți, adj. (Livr.) Bălăbănit², nesigur, tremurător. — Din fr. titubant.