titubație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TITUBÁȚIE, titubații, s. f. (Franțuzism) Nesiguranță în mers și în mișcări. – Din
fr. titubation.titubație (Dicționar de neologisme, 1986)TITUBÁȚIE s.f. (
Franțuzism) Nesiguranță în mers și în mișcări. [Gen.
-iei. / cf. fr.
titubation, lat.
titubatio].
titubație (Marele dicționar de neologisme, 2000)TITUBÁȚIE s. f. nesiguranță în mers și în mișcări. (< fr.
titubation)
titubație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)titubáție (
livr.)
(-ți-e) s. f.,
art. titubáția (-ți-a), g.-d. art. titubáției; pl. titubáții, art. titubáțiile (-ți-i-)titubație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TITUBÁȚIE, titubații, s. f. (
Livr.) Nesiguranță în mers și în mișcări. — Din
fr. titubation.