titiri - explicat in DEX

titiri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Reg. și fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a (se) găti cu (prea) multă grijă. – Et. nec.

titiri (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
titirí, titirésc, vb. IV (reg. și fam.) 1. a așeza atent ceva. 2. (refl.) a se dichisi, a se aranja, a se găti.

titiri (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
titiri, titiresc (reg.) I. v. t. a dichisi, a aranja, a găti cu multă grijă II. v. r. a se dichisi, a se aranja, a se găti cu multă grijă

titiri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
titirí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. titirésc, imperf. 3 sg. titireá; conj. prez. 3 să titireáscă

titiri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TITIRÍ, titiresc, vb. IV. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) dichisi, a (se) aranja, a,(se) găti cu (prea) multă grijă. — Et. nec.