titirez - explicat in DEX

titirez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TITIRÉZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con și cu un vârf ascuțit, care se poate roti pe o suprafață plană; sfârlează. 3. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii; hădărag. [Pl. și: (n.) titirezuri] – Et. nec.

titirez (Dicționaru limbii românești, 1939)
titiréz n., pl. e și urĭ (cuv. rom. de forma luĭ chichirez, huhurez, tuturez, tutururigă, buburuz, în care e o răd. imitativă și un sufix -rez, -ruz. E rudă și cu ceh. tetera, jucărie, cu sîrb. titrati se, a-șĭ bate joc, și cu ngr. tuturizo și tsitsirizo, dîrdîĭ). Sfîrlează, jucărie care se compune dintr´o rotiță străbătută de o osie fixată în ĭa [!] și care stă în echilibru cînd o învîrteștĭ răpede [!]. Un băț care se mișcă necontenit de învîrtiturile petreĭ [!] rîșnitoare la moară (V. hadarag). Fig. Iron. Om prea scund: ce titirez !

titirez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!titiréz¹ (sfârlează, piesă la moară) s. m./s. n., pl. titirézi/titirézuri

titirez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
titiréz² (bibilică) (reg.) s. m., pl. titirézi

titirez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
titirez n. 1. bățul care, scuturat de piatra alergătoare a morii, mișcă într’una teica, ca să facă să cază boabele în moară; 2. jucărie de copii, sfârlează: mă sucește ca pe un titirez AL. [Și chichirez: cf. ceh. TITĬERA (TITĬERKA), jucărie de copii (probabil onomatopee)].

titirez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TITIRÉZ, titirezi, s. m. 1. Partea inferioară, de formă conică, a fusului de tors, care, prin greutatea sa, face ca fusul să se învârtească mai ușor și uniform. 2. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal etc., în formă de con și cu un vârf ascuțit, care se poate roti pe o suprafață plană; sfarlează. 3. Bățul de sub coșul morii, care lovește teica pentru a face să treacă grăunțele între pietrele morii; hădărag. [Pl. și: (n.) titirezuri] — Et. nec.