titanic - explicat in DEX

titanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TITÁNIC, -Ă, titanici, -ce, adj. Care aparține titanilor², privitor la titani²; care are puteri sau proporții extraordinare, uriaș, extraordinar, gigantic. – Din fr. titanique.

titanic (Dicționar de neologisme, 1986)
TITÁNIC, -Ă adj. De titan; extraordinar, uriaș; titanesc, titanian. [Cf. fr. titanique].

titanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TITÁNIC², -Ă adj. de titan, gigantesc; titanesc. (< fr. titanique)

titanic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*titánic, -ă adj. (vgr. titanikós). Gigantic: muncă titanică. Adv. A munci titanic.

titanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
titánic adj. m., pl. titánici; f. titánică, pl. titánice

titanic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
titanic a. gigantic.

titanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TITÁNIC, -Ă, titanici, -ce, adj. Care aparține titanilor2, privitor la titani²; care are puteri sau proporții extraordinare, uriaș, extraordinar, gigantic. — Din fr. titanique.