titanit - explicat in DEX

titanit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan¹, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.

titanit (Dicționar de neologisme, 1986)
TITANÍT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite].

titanit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TITANÍT s. n. 1. silicat natural de titan și de calciu, piatră semiprețioasă; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. (< fr. titanite)

titanit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
titanít s. n., pl. titaníturi

titanit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan¹, de culoare galbenă, verzuie sau brună, folosit ca piatră semiprețioasă. — Din fr. titanite.