titanism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TITANÍSM s. n. 1. (
Livr.) Spirit de revoltă. ♦ Atitudine de revoltă specifică geniului romantic.
2. Ceea ce caracterizează opera unui creator de geniu. – Din
fr. titanisme.titanism (Dicționar de neologisme, 1986)TITANÍSM s.n. Spirit de revoltă. ♦ Atitudine, specific romantică, de revoltă împotriva dominației răului, care preconiza eliberarea totală a geniului, incapabil a se adapta la legile strâmte ale existenței comune, răsturnarea ordinii existente. [< fr.
titanisme].
titanism (Marele dicționar de neologisme, 2000)TITANÍSM s. n. 1. spirit de revoltă. ◊ atitudine, specific romantică, de revoltă împotriva dominației răului, care preconiza eliberarea totală a geniului. 2. ceea ce caracterizează opera unui creator de geniu. (< fr.
titanisme)
titanism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*titanísm s. n.titanism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)titanism n. spirit de revoltă.
titanism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TITANÍSM s. n. 1. Spirit de revoltă. Atitudine de revoltă specifică geniului romantic.
2. Ceea ce caracterizează opera unui creator de geniu. — Din
fr. titanisme.