titan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TITÁN1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri. – Din
fr. titane.titan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TITÁN2, titani, s. m. Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din
fr. titan, lat. Titan, -anis.titan (Dicționar de neologisme, 1986)TITÁN s.m. 1. (
Mit.) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru stăpânirea Pământului; gigant.
2. (
Fig.) Om de o putere extraordinară, fizică sau spirituală; uriaș, gigant. [Cf. fr.
titan, lat., gr.
titan].
titan (Dicționar de neologisme, 1986)TITÁN s.n. Metal alb-argintiu, foarte dur și casant, răspândit în natură sub formă de compuși. [< fr.
titane].
titan (Marele dicționar de neologisme, 2000)TITÁN1 s. m. 1. (mit.) fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus și ai Geei care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru supremație; (p. ext.) gigant. uriaș. 2. (fig.) om de o putere extraordinară. ◊ personalitate care s-a impus într-un domeniu. (< fr., lat.
titan)
titan (Marele dicționar de neologisme, 2000)TITÁN2 s. n. metal alb-argintiu, foarte dur și casant, greu fuzibil, la elaborarea unor aliaje și oțeluri speciale. (< fr.
titane)
titan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TITÁN1 (‹
fr.,
lat.; {s}
gr. Titan, fiul cel mare al lui
Uranus)
s. m. (
Fig.) Uriaș, gigant. ♦ Om cu o putere fizică și spirituală extraordinară; om capabil de fapte excepționale.
titan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TITÁN2 (‹
fr. {i}; {s}
gr. Titan)
s. n. Element chimic (Ti;
nr. at. 22,
m. at. 47,90,
p. t. 1.668ºC,
p. f. 3.260ºC,
gr. sp. 4,5), destul de răspândit în natură (rar în concentrații mari). Metal alb-argintiu ușor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage
t. sunt ilmenitul, rutilul, loparitul ș.a.
T. și aliajele lui se folosesc ca materiale de construcții în
ind. constructoare de avioane, rachete, nave, în
ind. chimică, precum și în pictură sub formă de oxid, ca pigment alb (
alb de t.). A fost obținut în stare metalică de Berzelius în 1825, combinațiile sale fiind cunoscute încă din 1789.
titan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TITAN3, al șaselea satelit al planetei Saturn; 5.150 km diametru; perioada de rotație egală cu cea de revoluție: 15,9 zile. Temperatura solului: -178º
C. Date despre el au fost furnizate de sondele americane „Voyager 1” (1980) și „Voyager 2” (1981) și de sonda „Cassini”, realizată de N.A.S.A. în colaborare cu Agenția Spațială Europeană. „Cassini” a intrat în orbita lui
T. în 2004 și a lansat sonda „Huygens”, care a aterizat în zona ecuatorială a lui
T. (pe 14 ian. 2005). Atmosfera lui
T., densă și opacă, conține 98,4% azot și doar 1,6% metan și alte gaze. Suprafața satelitului prezintă zone netede, care alternează cu un relief mai accidentat și lacuri de metan lichid. Sonda „Cassini” a pus în evidență și existența unei activități vulcanice. Descoperit de Chr. Huygens în 1655.
titan (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)TITAN4 (în mitologia greacă; și ca
n. pr.), fiecare dintre cei șase uriași legendari (Ocean, Koios, Krios, Hiperion, Iapet, Cronos), fiii lui Uranus și ai Geei. S-au războit zece ani cu Zeus și cu ceilalți zei olimpieni. Înfrânți, au fost aruncați în Tartar. Îm miturile de mai târziu
t. sunt confundați cu
giganții.