tiptil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit).
Merge tiptil. ♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol).
2. (
Înv.; în
expr.)
A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [
Var.: (
înv.)
teptíl adv.] – Din
tc. tebdil.tiptil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tiptíl adv. – În mod precaut, pe furiș, pe nesimțite. –
Var. înv. teptil. Mr. tiptile, megl. tiptil. Tc. (
arab.)
tebdil (Roesler 604; Șeineanu, II, 362; Lokotsch 1966),
cf. alb.,
sb. tevdil, bg. tepdil. –
Der. tiptilat, adj. (deghizat, travestit), prin contaminare cu
tupilat.tiptil (Dicționaru limbii românești, 1939)tiptíl și (vechĭ)
teptíl adv. (turc. ar.
tebdil, schimbat, poliția secretă, tiptil).
Vechĭ. Travestit:
a umbla tiptil. Azĭ. Fam. Pe furiș, pe ascuns:
copiiĭ se strecurară tiptil în grădină, s´a luat tiptil după mine. – Și
diptil (vechĭ).
tiptil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tiptíl adv.tiptil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tiptil adv.
1. Munt. incognito, străvestit:
un sultan, odată, care des tiptil umbla PANN;
2. Mold. în taină, pe furiș:
atunci se iea tiptil tiptil pe urma ei CR. [Și
teptil = turc. TEBTIL, deghizat, incognito].
tiptil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPTÍL adv. 1. Fără zgomot, ușor, cu grijă (pentru a nu fi auzit).
Merge tiptil. ♦ Pe furiș, pe nesimțite; pe ascuns (pentru a nu fi văzut, pentru a nu se da de gol). 2. (
înv.; în
expr.) A se îmbrăca tiptil = a se deghiza, a se travesti. [
Var.: (
înv.)
teptíl adv.] — Din
tc. tebdil.