tipsie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIPSÍE, tipsii, s. f. 1. (Adesea
fig.) Tavă mare, rotundă, de metal, uneori artistic ornamentată.
2. (
Muz.; la
pl.) Chimval. – Din
tc. tepsi.tipsie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tipsíe (-íi), s. f. – Tavă, disc de metal. –
Mr. tăpsie, megl. tipsiiă. Tc. tepsi (Șeineanu, II, 361; Lokotsch 2056; Ronzevalle 43),
cf. ngr. ταφι,
bg. tepsiĭa. Cuvînt oriental care ar fi putut intra și prin
cuman. tepsi (Kuun 125).
tipsie (Dicționaru limbii românești, 1939)tipsíe și (vechĭ)
tepsíe f. (turc.
tebsi, tepsi, tabla, tava; ngr.
tepsi, tapsi, bg. sîrb.
tepsija).
Rar azĭ. Tabla, tavă (de oferit cafea, dulceață). Tava (de copt plăcinta orĭ de pus coliva). Talger de fanfară (Flm.). V.
sinie.tipsie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tipsíe s. f.,
art. tipsía, g.-d. art. tipsíei; pl. tipsíi, art. tipsíiletipsie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tipsie f.
1. vas de copt pe jeratic:
tipsii de cositor OD.;
2. tavă sau tablă:
tipsiile pe cari aduceau bucatele NEGR.;
3. teas:
a bate din tipsie. [Vechiu-rom.
tepsie = TEPSI, tablă].
tipsie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIPSÍE, tipsii, s. f. 1. (Adesea
fig.) Tavă mare, rotundă, de metal, uneori artistic ornamentată.
2. (
Muz.; la
pl.) Chimval. — Din
tc. tepsi.