timus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÍMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din
fr. thymus.timus (Dicționar de neologisme, 1986)TÍMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului și care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr.
thymus, cf. gr.
thymos – principiu vital].
timus (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÍMUS s. n. glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului, care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu- se la maturitate. (< fr.
thymus)
timus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tímus s. n.timus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÍMUS s. n. Glandă endocrină, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și imunitatea, atrofiindu-se la pubertate. — Din
fr. thymus.