timorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. (
Livr.) Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. – Din
fr. timoré, lat. timoratus.timorat (Dicționar de neologisme, 1986)TIMORÁT, -Ă adj. (
Liv.) Înfricoșat; intimidat, speriat. [Cf. fr.
timoré, lat.
timoratus].
timorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIMORÁT, -Ă adj. stăpânit de teamă, intimidat, speriat. (< fr.
timoré, lat.
timoratus)
timorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)timorát adj. m.,
pl. timoráți; f. timorátă, pl. timoráte timorat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMORÁT, -Ă, timorați, -te, adj. Stăpânit de frică sau de emoție; temător, intimidat, speriat. — Din
fr. timoré, lat. timoratus.