timora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMORÁ, timorez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A speria; a intimida. – Din
timorat (derivat regresiv).
timora (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIMORÁ vb. tr. a înspăimânta, a intimida. (< timorat)
timora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*timorá vb.,
ind. prez. 3
timoreáză, imperf. 3
sg. timorá; conj. prez. 3
să timorézetimora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMORÁ, timorez, vb. I.
Tranz. A speria; a intimida. — Din
timorat (derivat regresiv).