timonier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMONIÉR, timonieri, s. m. Marinar însărcinat cu manevrarea timonei și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. [
Pr.:
-ni-er] – Din
fr. timonier.timonier (Dicționar de neologisme, 1986)TIMONIÉR s.m. Marinar însărcinat cu supravegherea și ținerea cârmei unei nave și cu transmiterea semnalelor de pe bord. [Pron.
-ni-er. / < fr.
timonier, it.
timoniere].
timonier (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIMONIÉR s. m. marinar însărcinat cu manevrarea timonei. (< fr.
timonier)
timonier (Dicționaru limbii românești, 1939)timoniér m. (ngr.
timoniéri, d. it.
-ére). Cîrmacĭ, cel ce ține cîrma.
timonier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)timoniér (-ni-er) s. m.,
pl. timoniéritimonier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMONIÉR, timonieri, s. m. Marinar însărcinat cu manevrarea timonei și care transmite semnalele de legătură cu interiorul navei, cu alte nave sau cu coasta. [
Pr.: -
ni-er] — Din
fr. timonier.