timol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIMÓL, (
2)
timoluri, s. n. 1. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament.
2. (
Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. – Din
fr. thymol.timol (Dicționar de neologisme, 1986)TIMÓL s.m. 1. Compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, care se găsește în esența de cimbrișor.
2. (
Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. [< fr.
thymol].
timol (Marele dicționar de neologisme, 2000)TIMÓL s. n. 1. compus organic cu miros aromatic și gust pișcător, în unele uleiuri eterice, antiseptic. 2. probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului. (< fr.
thymol)
timol (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))TIMÓL, timoli, s. m. Compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament. –
Fr. thymol.timol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)timól s. n., (probe)
pl. timóluri timol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIMÓL, (
2)
timoluri, s. n. 1. Substanță care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosită în special ca emolient al căilor respiratorii.
2. (
Med.) Probă de laborator pentru verificarea funcțiilor ficatului efectuată cu timol (
1). — Din
fr. thymol.