tighelit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIGHELÍT1 s. n. Tighelire. –
V. tigheli.tighelit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIGHELÍT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. –
V. tigheli.tighelit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tighelít s. n.tighelit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIGHELÍT1 s. n. Tighelire. —
V. tigheli.tighelit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIGHELÍT2, -Ă, tigheliți, -te, adj. Cusut, prevăzut cu tighel. —
V. tigheli.