tighelire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TIGHELÍRE, tigheliri, s. f. Acțiunea de
a tigheli și rezultatul ei; tighelit
1. –
V. tigheli.tighelire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tighelíre s. f.,
g.-d. art. tighelírii; pl. tighelíritighelire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TIGHELÍRE, tigheliri, s. f. Acțiunea de
a tigheli și rezultatul ei; tighelit
1. —
V. tigheli.