tiflă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÍFLĂ, tifle, s. f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate; bleandă
2. ◊
Expr. A da (cuiva)
cu tifla ori
a da (sau
a arunca cuiva)
o tiflă =
a) a face gestul descris mai sus;
b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva. – Din
ngr. tifla.