tific - explicat in DEX

tific (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÍFIC, -Ă, tifici, -ce adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de tifos, privitor la tifos; care provoacă tifosul. 2. S. m. și f. (Persoană) care este bolnavă de tifos. – Din fr. typhique.

tific (Dicționar de neologisme, 1986)
TÍFIC, -Ă adj., s.m. și f. (Bolnav) de tifos. [< fr. typhique].

tific (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TÍFIC, -Ă adj., s. m. f. (bolnav) de tifos. (< fr. typhique)

tific (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tífic, -ă adj. (d. tifos; fr. typhique). Med. De tifos: afecțiune tifică, microbĭ tificĭ. Subst. Bolnav de tifos.

tific (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tífic adj. m., s. m., pl. tífici; adj. f., s. f. tífică, pl. tífice

tific (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÍFIC, -Ă, tifici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de tifos, privitor la tifos; care provoacă tifosul. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care este bolnavă de tifos. — Din fr. typhique.