tifan - explicat in DEX

tifan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TIFÁN, tifane, s. n. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale. – Et. nec.

tifan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
tifán (-ne), s. n. – Plasă, năvod de pescuit. – Var. difan. Origine necunoscută, poate tc.

tifan (Dicționaru limbii românești, 1939)
tifán și difán n., pl. e. Dun. Plasă mare cît o aripă de năvod (100-200 de metri) și fără matiță (întrebuințată pe rîurĭ, nu pe bălțĭ).

tifan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tifán s. n., pl. tifáne

tifan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tifan n. plasă de pescuit: iarna morunașul se trage cu tifanele pe sub ghiață. [Origină necunoscută].

tifan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TIFÁN, tifane, s. n. Năvod mic folosit pentru pescuit în bălți, iazuri, canale. — Et. nec.