tifdruc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÍFDRUC, tifdrucuri, s. n. 1. Metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este realizată prin scobituri gravate.
2. Mașină de tipar cu care se imprimă după tifdruc (
1). – Din
germ. Tiefdruck.tifdruc (Dicționar de neologisme, 1986)TÍFDRUC s.n. 1. Metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este formată din scobituri gravate; tipar adânc; calcografie.
2. Mașină de tipar cu care se imprimă după această metodă. [< germ.
Tiefdruck].
tifdruc (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÍFDRUC s. n. 1. metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este formată din scobituri gravate; tipar adânc; calcografie. 2. mașină de tipar cu care se imprimă după această metodă. (< germ.
Tiefdruck)
tifdruc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tífdruc s. n., (mașini)
pl. tífdrucuritifdruc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TÍFDRUC, tifdrucuri, s. n. 1. Metodă de tipărire cu forme de tipar la care imaginea este realizată prin scobituri gravate.
2. Mașină de tipar cu care se imprimă după tifdruc (
1). — Din
germ. Tiefdruck.