tichiuță - explicat in DEX

tichiuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uță.

tichiuță (Dicționaru limbii românești, 1939)
tichiúță f., pl. e. Tichie mică. Tichiuță, nume ironic dat diavoluluĭ din pricina tichiuțeĭ roșiĭ pe care ĭ-o atribue [!] poporu și care-l face nevăzut.

tichiuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tichiúță (-chi-u-) s. f., g.-d. art. tichiúței; pl. tichiúțe

tichiuță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Tichiuță f. nume ironic dat necuratului (căruia poporul îi atribue o tichie roșie care îl face nevăzut).

tichiuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (în basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u-] — Tichie + suf. -uță.