tichet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TICHÉT, tichete, s. n. Bucată de hârtie sau de carton imprimat, care asigură posesorului anumite drepturi. – Din
fr.,
engl. ticket.tichet (Dicționar de neologisme, 1986)TICHÉT s.n. Bilet-anexă la trenurile cu locuri fixe sau pe nave, pe care este consemnat numărul locului la care are drept călătorul. ♦ Imprimat care asigură posesorului dreptul de a cumpăra anumite mărfuri. [< engl., fr.
ticket].
tichet (Marele dicționar de neologisme, 2000)TICHÉT s. n. imprimat, bilet-anexă de format mic, care conferă posesorului anumite drepturi (la spectacole, călătorii etc.). (< fr., engl.
ticket)
tichet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tichét (-te), s. n. – Bilet.
Fr. (
engl.)
ticket.tichet (Dicționaru limbii românești, 1939)tichét n., pl.
e (fr. [d. engl.]
ticket).
Rar. Bilet (de intrare ș. a.).
tichet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tichét s. n.,
pl. tichétetichet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TICHÉT, tichete, s. n. Imprimat care asigură posesorului anumite drepturi (la spectacole, călătorii etc.). — Din
fr.,
engl. ticket.