tichiuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui
tichie. ◊ (În basme)
Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [
Pr.:
-chi-u] –
Tichie +
suf. -uță.