ticăloșie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TICĂLOȘÍE, ticăloșii, s. f. 1. Stare de decădere morală;
p. ext. faptă comisă de un om ticălos (
1), faptă josnică; nemernicie, mârșăvie, ticăloșenie, josnicie.
2. (
Înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. –
Ticălos +
suf. -ie.