tetraclorură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TETRACLORÚRĂ, tetracloruri, s. f. Combinație a clorului cu un corp simplu tetravalent. ◊
Tetraclorură de carbon = lichid greu, incolor, cu miros plăcut care se folosește ca solvent pentru grăsimi, lacuri etc., la fabricarea insecticidelor și la umplerea unor stingătoare de incendii. – Din
fr. tétrachlorure.