tetracord - explicat in DEX

tetracord (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. – Din fr. tétracorde.

tetracord (Dicționar de neologisme, 1986)
TETRACÓRD s.n. 1. Liră antică cu patru coarde. 2. Grup de patru sunete limitate într-un interval de cvartă. [Cf. fr. tétracorde, lat., gr. tetrachordon < tetra – cu patru, chorde – coardă].

tetracord (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TETRACÓRD s. n. 1. liră antică cu patru coarde. 2. fragment al unei game din patru sunete consecutive, ale cărui extreme formează o cvartă. (< fr. tétracorde)

tetracord (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tetracórd n., pl. urĭ (vgr. tetráhordon). Un fel de liră cu 4 coarde la ceĭ vechĭ. Gama celor vechĭ, bazată pe o serie de 4 sunete.

tetracord (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tetracórd (te-tra-) s. n., pl. tetracórduri

tetracord (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TETRACÓRD, tetracorduri, s. n. 1. (în Antichitate) Liră cu patru coarde. 2. Șir de patru sunete dintr-o scară muzicală. — Din fr. tétracorde.