tetină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TETÍNĂ, tetine, s. f. Biberon. – Din
fr. tétine.tetină (Dicționar de neologisme, 1986)TETÍNĂ s.f. Sfârcul biberonului. [< fr.
tétine].
tetină (Marele dicționar de neologisme, 2000)TETÍNĂ s. f. piesă de cauciuc, găurită la un capăt, care imită sfârcul mamelei, atașându-se la biberon. (< fr.
tétine)
tetină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tetínă s. f.,
g.-d. art. tetínei; pl. tetínetetină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TETÍNĂ, tetine, s. f. Biberon. — Din
fr. tétine.