tetra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TETRA1- Element de compunere care înseamnă, „format din patru”, „patru”, „de patru ori” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din
fr. tétra-.tetra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TÉTRA2 s. n. Țesătură textilă cu aspect de tricot în care două ochiuri pe față alternează cu două ochiuri pe dos;
p. ext. produs confecționat din acest material. ◊ (Adjectival)
Maiou tetra. – Denumire comercială.
tetra (Dicționar de neologisme, 1986)TETRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(cu) patru”, „de patru ori”. [< fr.
tétra-, cf. gr.
tetra- – (cu) patru].
tetra (Dicționar de neologisme, 1986)TÉTRA s.n. (
Text.) Țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; (
p. ext.) produs confecționat din acest tricot. [Nume comercial].
tetra (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÉTRA1 s. n. țesătură de tricot dintr-un fir în care alternează câte două șiruri de ochiuri pe față cu două pe dos; produs confecționat din acest tricot. (n.
com.)
tetra (Marele dicționar de neologisme, 2000)TÉTRA2 s. m. pește de acvariu, de culoare cenușie-argintie, cu dungi late, negre, originar din Paraguay. (< germ.
Tetra)
tetra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tétra adj. invar., s. f.
tetra (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tetra- Pref. care exprimă ideea de împătrit.
Gr. τετρα, prin intermediul
fr. tétra-.tetra (Dicționaru limbii românești, 1939)*tétra- (vgr.
tetra-, din
téttara, téssara, patru), prefix care înseamnă „patru”.
tetra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TETRA1- Element de compunere însemnând „format din patru”, „patru”, „de patru ori” care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. — Din
fr. tétra-.