teși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEȘÍ, teșesc, vb. IV.
Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din
sl. tešon, tesati.