teși - explicat in DEX

teși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. – Din sl. tešon, tesati.

teși (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
teșí (-șésc, -ít), vb. – 1. A turti, a netezi, a nivela. – 2. A reteza oblic, a tăia în curmeziș. – 3. A ascuți, a face vîrf. – 4. (Refl.) A se jena, a se teme. Sl. (slov.) tešiti „a consola” și „a se curba”. Sl. tesati, tesą „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Tiktin) pare mai puțin probabil. – Der. teș, adj. (curb, încovoiat); teșală, s. f. (strivire, sfială); teșitură, s. f. (tăietură piezișă, scobitură, semn la urechea vitelor; ciot, buturugă); teșos, adj. (pieziș).

teși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teșí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. teșésc, imperf. 3 sg. teșeá; conj. prez. 3 să teșeáscă

teșì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teșì v. a reteza oblic. [Slav. TEȘÕ, a tăia].

teși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEȘÍ, teșesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a reteza oblic un lemn, un trunchi. ♦ A netezi, a rotunji, a nivela muchia sau vârful unui obiect ascuțit. ♦ A turti (cu o lovitură) strâmbând sau aplecând pe o parte. — Din sl. tešon, tesati.