teșitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (
Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire.
2. Ciot, buturugă. –
Teși +
suf. -tură.