țese (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȚÉSE, țes, vb. III.
1. Tranz. A încrucișa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de țesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o țesătură. ◊
Refl. pas. Se țese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi.
3. Tranz. (Despre păianjeni) A-și face pânza.
4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina.
5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. –
Lat. texere.