termorezistență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMOREZISTÉNȚĂ, termorezistențe, s. f. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. –
Termo- +
rezistență (după
fr. thermorésistivité).termorezistență (Dicționar de neologisme, 1986)TERMOREZISTÉNȚĂ s.f. Proprietate a unui material termorezistent. ♦ (
Concr.)
(Semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. [< fr.
thermorésistance].
termorezistență (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERMOREZISTÉNȚĂ s. f. proprietate a unui material termorezistent. ◊ (semi)conductor electric a cărui rezistență este influențată de schimburile de căldură cu mediul înconjurător. (< fr.
thermorésistance)
termorezistență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)termorezisténță s. f.,
g.-d. art. termorezisténței; (piese)
pl. termorezisténțetermorezistență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMOREZISTÉNȚĂ, (
2)
termorezistențe, s. f. 1. Proprietate a unor materiale de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii.
2. Piesă care are proprietatea de a păstra o anumită rezistență mecanică la creșterea temperaturii. —
Termo- +
rezistență (după
fr. thermoresistivité).