termionică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [
Pr.:
-mi-o-] – Din
fr. thermionique, engl. thermionics.termionică (Dicționar de neologisme, 1986)TERMIÓNICĂ s.f. (
Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de către substanțe supuse la temperaturi înalte. [Pron.
-mi-o-, gen.
-cii. / < fr.
thermoionique].
termionică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!termiónică (ter-mi-o-/term-i-) s. f.,
g.-d. art. termióniciitermionică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERMIÓNICĂ s. f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanțe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [
Pr.: -
mi-o-] — Din
fr. thermionique, engl. thermionics.