terminologie - explicat in DEX

terminologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. – Din fr. terminologie.

terminologie (Dicționar de neologisme, 1986)
TERMINOLOGÍE s.f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o știință, într-o disciplină, într-o activitate practică etc. [Gen. -iei. / < fr. terminologie, cf. lat. terminus – termen, gr. logos – vorbire].

terminologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERMINOLOGÍE s. f. 1. totalitatea termenilor proprii unei științe, unei arte, discipline etc. 2. ansamblul de termeni care au un sens particular într-un anumit domeniu. (< fr. terminologie, germ. Terminologie)

terminologie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*terminologíe f. (termin și -logie). Totalitatea terminilor tecnicĭ [!] aĭ uneĭ științe, arte, meseriĭ (nomenclatură).

terminologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
terminologíe s. f., art. terminología, g.-d. art. terminologíei; pl. terminologíi, art. terminologíile

terminologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
terminologie f. totalitatea termenilor tehnici ai unei științe sau arte.

terminologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERMINOLOGÍE, terminologii, s. f. Totalitatea termenilor de specialitate folosiți într-o disciplină sau într-o ramură de activitate. — Din fr. terminologie.