tergiversare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de
a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. –
V. tergiversa.tergiversare (Dicționar de neologisme, 1986)TERGIVERSÁRE s.f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; tărăgănare, amânare; temporizare. [<
tergiversa].
tergiversare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tergiversáre s. f.,
g.-d. art. tergiversắrii; pl. tergiversắri