tergiversațiune(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TERGIVERSAȚIÚNE,tergiversațiuni, s. f. (Înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis.
tergiversațiune(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tergiversațiúne (înv.) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. tergiversațiúnii; pl. tergiversațiúni
tergiversațiune(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TERGIVERSAȚIÚNE,tergiversațiuni, s. f. (înv.) Tergiversare. [Pr.: -ți-u-] — Din fr. tergiversation, lat. tergiversatio, -onis.