tergiman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERGIMÁN, tergimani, s. m. (Turcism
înv.) Interpret, traducător, translator. [
Var.:
terzimán s. m.] – Din
tc. tercüman.tergiman (Dicționaru limbii românești, 1939)tergimán, V.
dragoman.tergiman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tergimán (
înv.)
s. m.,
pl. tergimánitergiman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERGIMÁN, tergimani, s. m. (
înv.) Interpret, traducător, translator. [
Var.:
terzimán s. m.] — Din
tc. tercüman.