teratom - explicat in DEX

teratom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TERATÓM, teratomuri, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nici o legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. – Din fr. tératome.

teratom (Dicționar de neologisme, 1986)
TERATÓM s.n. (Med.) Tumoare congenitală benignă, formată din țesuturi multiple, fără legătură cu organele în care se dezvoltă. [Pl. -oame. / cf. fr. tératome, it. teratoma].

teratom (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TERATÓM s. n. tumoare din țesuturi multiple, de origine embionară. (< fr. tératome)

teratom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
TERATÓM (‹ fr.; {s} gr. teras „monstru”) s. n. Tumoare embrionară (benignă sau malignă) care se dezvoltă pe baza celulelor multipotente, în masa sa coexistând țesuturi epiteliale cu structuri nefuncționale (unghii, păr, dinți, țesut muscular, țesut adipos, epiteliu intestinal etc.); se formează în special pe testicule, ovare, mediastin și regiunea sacrococcigiană.

teratom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!teratóm s. n., pl. teratoáme

teratom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TERATÓM, teratoame, s. n. Tumoare benignă congenitală complexă, de natură embrionară, formată din diferite țesuturi, care nu are nicio legătură cu organele sau cu regiunea unde s-a format. [Pl. și: teratomuri] — Din fr. tératome.