teratologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază malformațiile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale viețuitoarelor și cauzele lor. – Din
fr. tératologie.teratologie (Dicționar de neologisme, 1986)TERATOLOGÍE s.f. Disciplină biologică care studiază malformațiile, monstruozitățile la plante și animale. [Gen.
-iei. / < fr.
tératologie, cf. gr.
teras – monstru,
logos – studiu].
teratologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERATOLOGÍE s. f. ramură a biologiei care studiază malformațiile, la animale și plante. (< fr.
tératologie)
teratologie (Dicționaru limbii românești, 1939)*teratologíe f. (vgr.
teratologia, d.
téras, tératos, monstru, și
logos, cuvînt. V.
-logie). Partea științelor naturale care se ocupă de monștri saŭ de monstruozitățile organice.
teratologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)teratologíe s. f.,
art. teratología, g.-d. teratologíi, art. teratologíeiteratologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)teratologie f. partea științelor naturale cari tratează despre monstruozitățile organice.
teratologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERATOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază malformațiile, viciile de conformație și anomaliile de structură ale viețuitoarelor și cauzele lor. — Din
fr. tératologie.