terapeutic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a medicinii care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de întrebuințare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie.
2. Adj. Care ține de terapeutică (
1), privitor la terapeutică. [
Pr.:
-pe-u-] – Din
fr. thérapeutique.terapeutic (Dicționar de neologisme, 1986)TERAPEÚTIC, -Ă adj. Referitor la terapeutică. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „curativ”, „(referitor la) terapie”, „de îngrijire medicală”. [Pron.
-pe-u-. / < fr.
thérapeutique].
terapeutic (Marele dicționar de neologisme, 2000)TERAPEÚTIC, -Ă I.
adj. referitor la terapeutică. II. s. f. 1. ramură a medicinei care studiază tratamentul bolilor; terapie. 2. metodă de vindecare a unei boli; tratament (2). (< fr.
thérapeutique)
terapeutic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)terapeútic adj. m.,
pl. terapeútici; f. terapeútică, pl. terapeúticeterapeutic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TERAPEÚTIC, -Ă, terapeutici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Ramură a medicinei care studiază mijloacele și metodele de tratament, precum și modul de utilizare a medicamentelor; știința vindecării bolilor; terapie.
2. Adj. Care ține de terapeutică (
1), privitor la terapeutică. [
Pr.: -
pe-u-] — Din
fr. thérapeutique.terapeŭtic (Dicționaru limbii românești, 1939)*terapéŭtic și
-peútic, -ă adj. (vgr.
therapeutikós). Curativ, care vindecă:
agent terapeutic. S. f. Partea medicineĭ care arată cum se tratează boalele.