teologal - explicat in DEX

teologal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologal.

teologal (Dicționar de neologisme, 1986)
TEOLOGÁL, -Ă adj. (Rar) Teologic. [Cf. fr. théologal, it. teologale].

teologal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEOLOGÁL, -Ă adj. teologic. (< fr. théologal)

teologal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*teologál, -ă adj. (fr. théologal). Virtuțĭ teologale, credința, speranța și caritatea. – E un cuv. ibrid și de prisos odată ce există teologic. Cp. cu episcopal și microscopic.

teologal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teologál (rar) (te-o-) adj. m., pl. teologáli; f. teologálă, pl. teologále

teologal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teologal a. ce ține de teologie: virtuți teologale, cari au de obiect mai ales pe D'zeu: credința, speranța și caritatea.

teologal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEOLOGÁL, -Ă, teologali, -e, adj. (Rar) Teologic. [Pr.: te-o-] — Din fr. théologal.