teocratic - explicat in DEX

teocratic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratique.

teocratic (Dicționar de neologisme, 1986)
TEOCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la teocrație. [< fr. théocratique].

teocratic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*teocrátic, -ă adj. (d. teocrație). Relativ la teocrație: putere teocratică. Adv. Pin [!] teocrație.

teocratic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teocrátic (te-o-cra-) adj. m., pl. teocrátici; f. teocrátică, pl. teocrátice

teocratic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teocratic a. ce are caracterul teocrației: Stat teocratic.

teocratic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEOCRÁTIC, -Ă, teocratici, -ce, adj. Care aparține teocrației, privitor la teocrație; de natură teocratică. [Pr.: te-o-] — Din fr. théocratique.