teocrat - explicat in DEX

teocrat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TEOCRÁT, teocrați, s. m. (Rar) Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocrate.

teocrat (Dicționar de neologisme, 1986)
TEOCRÁT s.m. (Rar) Membru al unei teocrații. ♦ Cel care exercită o putere teocratică. [Pron. te-o-. / < fr. théocrate, cf. gr. theos – zeu, kratos – putere].

teocrat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TEOCRÁT s. m. membru al unei teocrații. (< fr. théocrate)

teocrat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*teocrát m. (d. teocrație). Membru saŭ partizan al uneĭ teocrațiĭ.

teocrat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
teocrát (rar) (te-o-crat) s. m., pl. teocráți

teocrat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
teocrat m. partizan al teocrației.

teocrat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TEOCRÁT, teocrați, s. m. Persoană care exercită o putere teocratică. [Pr.: te-o-] — Din fr. théocrate.