tenculeț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TENCULÉȚ,tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. – Teanc + suf. -uleț.
tenculeț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tenculéț s. n., pl. tenculéțe
tenculeț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TENCULÉȚ,tenculețe, s. n. Diminutiv al lui teanc. — Teanc + suf. -ulei.