tenacitate - explicat in DEX

tenacitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. – Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis.

tenacitate (Dicționar de neologisme, 1986)
TENACITÁTE s.f. 1. Calitatea de a fi tenace; stăruință, îndârjire, perseverență. 2. Calitatea unui corp de a fi rezistent la rupere. [Cf. fr. ténacité, it. tenacità].

tenacitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TENACITÁTE s. f. 1. calitatea de a fi tenace; stăruință, perseverență. 2. calitatea unui material solid de a fi rezistent la rupere. (< fr. tenacité, lat. tenacitas)

tenacitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tenacitáte f. (lat. tenácitas, -átis). Calitatea de a fi tenace.

tenacitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tenacitáte s. f., g.-d. art. tenacitắții

tenacitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tenacitate f. 1. caracterul celor tenace; 2. fig. aderare neclintită la o idee, la un proiect; 3. perzistență, calitatea celor ce durează.

tenacitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TENACITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace (1); stăruință, perseverență, dârzenie. 2. Proprietate a unui material de a se deforma relativ mult, sub acțiunea unor solicitări exterioare, înainte de a se rupe. ♦ Mărime caracteristică unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere. — Din fr. ténacité, lat. tenacitas, -atis.