telefonist - explicat in DEX

telefonist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste.

telefonist (Dicționar de neologisme, 1986)
TELEFONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care face serviciu la o centrală telefonică. [Cf. fr. téléphoniste].

telefonist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TELEFONÍST, -Ă s. m. f. cel care face serviciu la o centrală telefonică. (< fr. téléphoniste)

telefonist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*telefoníst, -ă adj. (d. telefon). Funcționar de la telefon.

telefonist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
telefoníst s. m., pl. telefoníști

telefonist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
telefonist m. cel însărcinat cu serviciul comunicațiunilor în biurourile telefonice.

telefonist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. — Din fr. téléphoniste.