telefonometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TELEFONOMETRÍE s. f. Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice, la emisiune și la recepție, prin comparare cu calitățile anumitor instalații de referință. – Din
fr. téléphonométrie.telefonometrie (Dicționar de neologisme, 1986)TELEFONOMETRÍE s.f. Determinarea calității transmisiunilor telefonice prin logatomi emiși de unul dintre posturile telefonice. [Gen.
-iei. / < fr.
téléphonométrie].
telefonometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)TELEFONOMETRÍE s. f. determinare a calității transmisiunilor telefonice prin logatomi emiși de unul dintre posturile telefonice. (< fr.
téléphonométrie)
telefonometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)telefonometríe (-me-tri-) s. f.,
art. telefonometría, g.-d. telefonometríi, art. telefonometríeitelefonometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TELEFONOMETRÍE s. f. Operație de determinare a calităților aparatelor telefonice și a legăturilor telefonice, la emisie și la recepție, prin comparare cu calitățile anumitor instalații de referință. — Din
fr. téléphonométrie.